Resursele pozitive - rezervorul nostru de putere interioară

În perioade dificile, atenția se poate fixa aproape complet pe pericol, pierdere sau ceea ce nu funcționează. Această orientare are sens: mintea încearcă să ne protejeze. În același timp, dacă nu mai putem accesa deloc experiențele de sprijin, competență sau stabilitate, lumea interioară devine mai îngustă.

În psihoterapie, „resursele pozitive” sunt acele persoane, locuri, amintiri, calități, activități sau senzații care susțin reglarea și sentimentul că avem opțiuni. Ele nu anulează trauma și nu înlocuiesc intervenția asupra cauzelor suferinței. Oferă însă un punct de sprijin din care putem aborda ceea ce este dificil.

Ce sunt resursele pozitive?

O resursă poate fi externă: un om de încredere, un animal, un spațiu, o comunitate, o rutină sau accesul la ajutor profesionist. Poate fi internă: perseverența, umorul, capacitatea de a observa, o experiență în care ai făcut față sau o imagine asociată cu protecția.

Unele resurse sunt foarte concrete—somn, hrană, mișcare, structură, bani, locuință sigură. Este important să nu reducem reglarea emoțională la exerciții mentale atunci când persoana are nevoie de siguranță materială, îngrijire medicală sau ieșirea dintr-un mediu abuziv.

Cum susțin reglarea emoțională?

Când suntem activați, capacitatea de a gândi flexibil și de a evalua opțiunile poate scădea. Contactul cu o resursă suficient de accesibilă poate reduce intensitatea, poate ancora atenția în prezent și poate crea o mică distanță față de reacția automată.

Scopul nu este să obții o stare perfectă de calm. Uneori schimbarea utilă este de la un disconfort de nouă din zece la șapte, suficient cât să poți respira, cere ajutor sau amâna o decizie impulsivă.

Resurse interioare

Poți explora:

• o situație în care ai protejat o limită;
• o calitate pe care ai folosit-o într-un moment greu;
• o activitate care îți oferă concentrare sau ritm;
• o amintire de competență, curaj ori conectare;
• capacitatea de a observa ce se întâmplă fără a reacționa imediat;
• valori care îți orientează alegerile.

O resursă nu trebuie să fie spectaculoasă. Faptul că ai venit la o ședință, ai cerut ajutor sau ai observat că ai nevoie de o pauză poate fi o expresie a unei capacități deja existente.

Resurse exterioare

Sprijinul nu trebuie construit doar în interior. Relațiile sigure, profesioniștii, grupurile, comunitatea, natura, arta și rutinele pot avea un rol important.

Întreabă-te cine poate răspunde realist când ai nevoie, ce locuri sunt accesibile și ce activități te ajută fără să creeze alte probleme. Consumul de alcool, munca excesivă sau evitarea permanentă pot oferi ușurare pe termen scurt, dar nu sunt resurse sustenabile.

Exercițiul locului calm sau suficient de sigur

Imaginează-ți un loc real ori imaginar în care există măcar un element de liniște, protecție sau confort. Observă culorile, lumina, temperatura și distanțele. Alege detalii care fac locul mai potrivit pentru tine.

Apoi observă corpul. Există o zonă care se simte neutră, mai grea, mai caldă sau mai sprijinită? Rămâi câteva momente fără să forțezi senzația.

Pentru unele persoane, imaginarea unui „loc sigur” produce disconfort sau pare imposibilă. Poți folosi un loc „suficient de calm”, o imagine neutră sau pur și simplu orientarea spre încăperea actuală. Dacă exercițiul intensifică simptomele, oprește-l.

Exercițiul persoanei de sprijin

Poți aduce în minte o persoană reală, o figură publică, un personaj sau chiar un animal asociat cu o calitate de care ai nevoie. Întreabă-te: ce transmite prezența lui? Curaj, blândețe, claritate, protecție?

Nu este necesar ca relația să fi fost perfectă. Alege un aspect concret și realist. Dacă imaginile relaționale sunt dificil de tolerat, pornește de la o resursă non-relațională.

Jurnalul resurselor

Timp de o săptămână notează zilnic un moment în care disconfortul s-a redus chiar și puțin sau în care ai acționat în acord cu nevoile tale. Include ce s-a întâmplat înainte, ce ai făcut și ce efect a avut.

Exercițiul nu cere ignorarea zilelor grele. El antrenează observarea informațiilor pe care sistemul de alarmă le poate omite.

Folosirea resurselor în EMDR și psihoterapia traumei

În pregătirea pentru EMDR, terapeutul poate ajuta clientul să identifice și să consolideze resurse pentru stabilizare și revenire la prezent. În AF-EMDR, această etapă poate fi extinsă pentru persoanele cu răni de atașament sau cu puține experiențe interne de sprijin.

Resursele nu garantează că procesarea va fi lipsită de disconfort și nu trebuie folosite pentru a grăbi terapia. Ele fac parte din evaluarea continuă a ceea ce poate fi abordat în siguranță și util la un moment dat.

Când resursele nu sunt suficiente

Dacă anxietatea, depresia, amintirile intruzive, disocierea sau dificultățile de funcționare persistă, exercițiile de autoreglare nu sunt un substitut pentru evaluare. La fel, o persoană aflată într-un mediu periculos are nevoie de măsuri concrete de siguranță, nu doar de tehnici de calmare.

Puterea interioară nu înseamnă să te descurci singur. Uneori cea mai importantă resursă este capacitatea de a recunoaște că ai nevoie de sprijin și de a-l căuta într-un cadru potrivit.